bad days

E oribil, nu mai pot. Cum sa trebuiasca sa stai la lucru 12 ore sambata, 12 ore duminica, si pe langa asta sa ai un examen inainte de cele 12 ore de duminica? Fara somn, fara odihna, fara macar sa pot sa ma relaxez uitandu-ma la o reclama sau ceva.
Dar nu asta e problema majora ci faptul ca am avut o problema care tot weekend-ul mi-a facut munca de 2 ori mai grea: mall-ul nu are internet. Ce aiurea e sa te obisnuiesti ca pc-ul sa iti arate cat rest sa dai si sa scrie el titlul si pretul si rahaturi! Pur si simplu iti iesi din ritm si tre sa intri intr-altul, cu care nu esti deloc familiar.
Anyway, sper sa imi revin din starea de ameteala si sa ma odihnesc si sa ma pot uita la un film sau sa citesc cateva pagini.

ma bucur

Astazi m-am plimbat prin 5 librarii, de fapt 6 dar una e locul meu de munca, deci nu se pune, si m-am bucurat cand vedeam ca aceasta industrie merge, m-am bucurat cand am vazut ca sunt oameni prin ele.
De multe ori mi s-a spus ca generatia mea nu mai vrea sau nu mai poate sa citeasca si cred ca se inselau. Desigur, nu toata lumea citeste, aia e clar, dar niciodata nu a citit toata lumea. Eu sper ca se citeste mai mult decat in trecut, trebuie sa facem asta, e singura noastra salvare. Cu cat aflam mai multe cu atat ne dam seama de ce trebuie sa face si ce trebuie sa nu facem.
Cartile educa spiritul spuneau cei de la Parazitii si aveau mare dreptate, doar asa putem progresa, si sper ca asta se intampla acum in Romania, am inceput sa citim mai mult, de aia e nevoie de mai multe librarii. Facultatile isi deschid noi biblioteci, Universitatea de vest a construit o aripa noua pentru biblioteca, Politehnica a contruit o cladire noua pentru a fi data in folosinta pe post de biblioteca. E nevoie de mai mult si se vede, cine e istet nu se mai mira ci se misca in concordanta dand oamenilor ce au nevoie.

Inceputul sfarsitului

Astazi incep ultimul an de facultate, acea etapa extraordinara din viata unui om si, gandindu-ma la asta, stau si ma intreb: Ce va fi dupa? Adica nu ma astept sa se intample ceva miraculos, nu cred ca voi deveni milionar in dolari prea curand si nici nu e vorba despre asta. E vorba despre cum ma voi simti dupa facultate, voi fi cumva alt om? Sau voi fi tot acelasi care am fost cand am inceput regimul universitar? Sau m-am schimbat dar eu ma concep ca pe aceeasi persoana? Intrebari grele pentru mine si mi-e oarecum frica de ce va fi dincolo, tot timpul exista frica de necunoscut.
Dar pana sa imi fac griji pentru ce va fi dupa ma gandesc la cum va fi acest an, voi studia literatura latina patristica, pe odiosul de Shakespeare si literatura americana si, probabil, multe altele. Lucruri pe care vreau sa le invat si astept cu nerabdare sa vad cum vad alti oameni anumite carti si discutiile care vor fi intre noi.
Va fi si anul in care ma voi desparti de colegii mei si imi pare rau, ca imi cam plac si ma simt bine in preajma lor, dar de fapt astia sunt colegii de facultate, oamenii care vor ramene peste ani persoanele despre care iti amintesti cu drag, cei care tot timpul au o masa speciala la nunta ta. Pacat ca multi sunt din alte parti si nu prea voi avea ocazia sa ii vad la fel de des precum as vrea, dar o sa treaca si asta.
Imi doresc mult sa vad cum voi percepe viata dupa facultate, sa ma vad cu licenta in mana cautand mastere sau mai stiu eu ce. Sunt emotionat pentru ce va veni si desi stiu ca nu va fi nimic spectaculos eu tot sper ca va fi, nu ma pot abtine. Tot ce stiu in acest moment e ca anul universitar a inceput si la anul pe vremea asta voi fi om cu facultate si intre aceste 2 momente vreau sa fac tot ce mi-am propus sa fac in rolul de student.
Si mai trebuie facuta si licenta…

It’s alive!

De mult timp ma gandesc sa ma apuc sa-mi scriu ideile si experientele, dar, desi am incercat de cateva ori, nu prea imi iese, nu prea ma tin de acest lucru, insa cred ca a sosit momentul sa ma apuc serios de acest lucru daca nu pentru a-mi impartasi ideile, dandurile si sperantele cu alti oameni, atunci pentru a aduna intr-un loc trairile mele care consider ca trebuiesc imortalizate undeva.
Acest blog nu se va clasifica ca bun sau rau ci pus si simplu personal, nu voi publica decat ceea ce cred eu, voi fi subiectiv si nu ma voi abate de la acesta cale. Sper ca lumea nu se va simti ofensata si isi va aminti ca aici nimic nu e adevarat sau fals, ci doar subiectiv.