De maine incolo…

Sfarsitul anului se aproprie cu pasi repezi si ma gandeam daca am facut tot ce mi-am dorit si daca am reusit tot ce mi-am propus pentru acest an. Raspunsul este: nu, dar este vreodata alt raspuns?
Anul asta mi-a adus multe lucruri frumoase dar mi-a adus si lucruri mai putin frumoase, am fost un an bun, se putea si mai bine daca incercam mai mult.
De maine incolo vreau sa fiu mai bun, chiar imi doresc asta, sa fiu mai intelegator cu oamenii din jurul meu, mai ales cu oamenii care depun eforturi impresionante pentru a ma intelege, imi doresc sa ii iubesc mai mult pe cei care ma iubesc la randul lor pentru ca sunt niste oameni fantastici si fiecare zi alaturi de ei e o binecuvantare.
Vreau ca in noul an sa citesc cat mai mult si sa imi pun la punct cunostiintele despre cinematografie, capitol la care stau cam prost, vreau sa-mi termin facultatea cu bine, nu vreau sa o termin cu 10 ci vreau sa o termin avand ceva in cap, vreau sa-mi multumesc profesorii, sefii, colegii, parintii (ma rog, pe mama…) si, bineinteles, iubita.

La multi ani, Romania

Alegeri proapspete, ticalosi vechi. Tara-i noua dar e tot aia. Romania. Mereu la fel si mereu altfel, aceeasi oameni si totodata oameni diferiti. 90 de ani de chin si 90 de ani de fericire, 90 de ani de Romania.
Tara care a trecut prin multe si va trece prin si mai multe, tara care conduce si tara care este condusa, tara urata si tara frumoasa, tara superba prin oamenii care traiesc in ea si tara infecta prin aceeasi oameni. Tara buna, tara rea, tara hoata, tara mea. Romania, La multi ani!

Incearca

Pornind de la postul anterior am realizat ca poate am generalizat un pic prea mult, pentru ca nu sunt doar oameni care asteapta ci si oameni care cauta acel ceva.

Problema e ca multi cauta cu capul in pamant, le este prea rusine/frica sa priveasca in fata si sa caute cu adevarat, se autocompatimesc si nu prea inteleg de ce. Adica… e destul de usor sa faci ceva daca te-ai apucat deja de el, cel putin asta e problema mea, inceputul.

Imi doresc ca oamenii sa incerce mai mult, pentru ca sunt oameni cu adevarat potential care ar putea face o diferenta, o schimbare si nu o fac pentru ca nu au curaj, statiscile arata ca foarte putini reusesc si multi renunta din start din teama de a esua, si e pacat pentru ca daca nu incercam cu siguranata nu o sa reusim niciodata.

Tot timpul mi-am dorit ca oamenii sa devina ceea ce vor, sa faca tot ce le trece prin cap si sa nu le fie frica de nimeni si nimic, incluzand esecul, insa realizez ca poate sunt un pic nerealist dar deja sunt satul de oameni care plang mereu ca nimic nu li se intampla si au senzatia ca intreg universul e impotriva lor, ca orice ar face nu le iese, ca oricat ar invata nu o sa ia niciodata 10 la examen, ca oricat ar incerca fata (sau baiatul) visurilor lor nu ii baga in seama si asa mai departe. SI cateodata e adevarat, nu tot timpul iti iese, ar fi mult prea usor daca ar fi asa, dar nu cred ca o infrangere trebuie sa te faca sa renunti la tot, trebuie sa incerci orice s-ar intampla.

Nu sunt eu in masura sa dau indicatii, dar cred ca am dreptul sa-mi dau cu parerea (ca doar traiesc intr-o tara democrata, nu?) si am impresia ca nici cei care stau si asteapta sa li se intampla ceva si nici cei care incearca sa caute acel ceva dar fara a incerca cu adevarat vor fi satisfacuti pe deplin si probabil vor ajunge sa se multumeasca cu orice coltisor de paine vor primi in final, si asta mi se pare trist, pentru ca suntem aici pentru a trai, nu doar pentru a supravietui.

si cu noi cum ramane?

M-am saturat! Peste tot lumea e nemultumita de starea drumurilor, de fluxul traficului, de lipsa locurilor de parcare, etc. etc., dar cu pietonii cum ramane? Noi nu avem drepturi?
Eu sunt un pieton, merg mai peste tot pe jos, nu-mi pare rau ca pierd timpul pe drum, imi place si cu asta basta, nu trebuie sa ma scuz pentru asta, dar de la o vreme devine imposibil sa fii pieton. Nimeni, repet: NIMENI nu da doi bani pe noi, nu ni se acorda nici o umbra de prioritate, tot timpul noi suntem cei injurati desi noi trecem pe trecerea de pietoni, unde pietonii au prioritate dar credeti ca ii pasa cuiva de noi? Nici gand…
M-am saturat ca de fiecare data masinile sa opreasca pe zebra, sa nu acorde deloc prioritate si chiar daca au rosu la semafor, tot blocheaza trecerea de pietoni, parca numa de al dracu si e foarte frustrant si devine din ce in ce mai periculos sa mergi pe strazi.
Alt lucru extrem de enervant e cu parcarea, politia da amenda daca parchezi pe anumite sosele, insa te lasa in pace daca parchezi pe trotuar, asta e corect? Ala e locul meu, pe acolo merg EU, am si eu drepturi, am si eu nevoie de o banda pe care sa circul si nu se poate, e ceva de-a dreptul dezgustator, ma irita la culme insa nu se face nimic, ba dimpotriva, se incurajeaza sa se parcheze pe trotuar ca sa nu incurce circulatia. Am si eu carnet de sofer, de mai bine de 3 ani, nu am condus de foarte multe ori in timpul asta, pentru ca nu ma atrage, dar stiu ca ceea ce fac ei e ilegal ca sa nu mai zic ca e fara bun simt.
E frustrant, pe bune, si este o limita si la asa ceva, insa nimeni nu prea o respecta, unii sunt atat de nesimtiti incat te injura ca traversezi trecerea de pietoni cand ai verde, am ajuns la culmea culmilor, locuim intr-un stat in care soferii sunt Dumnezeu, in tara asta ei au puteri depline, doar ei au nevoi, doar ei platesc taxe, e ceva ridicol.
Stiu ca nimic nu se va schimba daca eu scriu aici dar cel putin ma simt eu mai bine, insa intr-o zi nu voi mai rezista, si ziua aia cred ca va fi destul de curand, si am sa sar pe capota unuia pana o fac zob, macar sa stiu ca un sofer a simtit furia unui pieton.

It’s alive!

De mult timp ma gandesc sa ma apuc sa-mi scriu ideile si experientele, dar, desi am incercat de cateva ori, nu prea imi iese, nu prea ma tin de acest lucru, insa cred ca a sosit momentul sa ma apuc serios de acest lucru daca nu pentru a-mi impartasi ideile, dandurile si sperantele cu alti oameni, atunci pentru a aduna intr-un loc trairile mele care consider ca trebuiesc imortalizate undeva.
Acest blog nu se va clasifica ca bun sau rau ci pus si simplu personal, nu voi publica decat ceea ce cred eu, voi fi subiectiv si nu ma voi abate de la acesta cale. Sper ca lumea nu se va simti ofensata si isi va aminti ca aici nimic nu e adevarat sau fals, ci doar subiectiv.