Ultima carte citita: Cronica unei morti anuntate

Roman semnat de Gabriel Garcia Marquez. Are rost sa spun mai mult? Nu cred. Omul asta reuseste sa te surprinda de fiecare data facand aceeasi chestie de zeci de ani: sa scrie bine.
Roman scurt, indraznet, subtil, cu o decadenta falsa intr-o armonie glorioasa. Cu un simt al detalilor pierdut, oferind putin dar suficient lasandu-te cerand mai mult.
Personajele sunt construite sumar dezvaluid doar ce e necesar si esential lasand loc interpretarilor si nu prea, in perfect stil Marquezian (sper ca asa se scrie). Actiunea scurta si puternica oferind un echilibru suspect dar imbietor cu toate ca este vorba de o crima. Intr-un fel incercand sa aduca la suprafata acel echilibri shakesperian in care o crima justifica o alta.
Subiectele precum dragostea, religia, familia sunt nelipsite si nici nu se putea altfel, oferind un ansamblu minuscul dintr-o lume minuscula care poate fi transpusa lumii sud-americane dar nu numai.
Scris intr-un stil ziaristic (doar Gabo e ziarist, nu?) aducand aminte de Despre dragoste si alti demoni. Povestea este liniara oferind pe parcurs imagini ale viitorului si ale trecutului incercand sa ofere explicatiile necesare intelegerii unei idei simple care pare complicata.

Ultimul film vazut: The Wrestler

Nu credeam niciodata ca Mickey Rourke va face un rol bun, ce sa mai vorbim despre un rol perfect. Nu credeam ca Mickey Rourke poate face un rol mai bun decat Brad Pitt in The curious case of Bejamin Button si sa il consider omul potrivit pentru Oscar, dar iata ca s-a intamplat.
Filmul este genial, interpretarea este una din cele mai reale si emotionante din cate am vazut eu pana acum. Filmul este extrem de palpabil, nimic nu este exagerat sau dus la extrem, este pur si simplu viata pusa pe rola de film.
Da, probabil ca Mickey Rourke a fost candidatul perfect pentru acest rol pentru ca, intr-u fel, isi joaca propria viata, propria dilema existentiala. Dar filmul este mult mai mult decat viata lui Rourke. E vorba despre sacrifiuciul uman, despre ce trebuie sa uiti ca sa dobandesti ceea ce vrei. Iar cand ajungi sa ai ce vrei, bineinteles, crezi ca nimic nu poate fi mai frumos. Dar incet o iei la vale si ajungi sa realizezi ca lucrurile care le-ai sacrfificat odata devin cele mai imortante lucruri din viata ta.
Povestea unui luptator de Wrestling care si-a lasat familia pentru a face cariera acest sport. Luptatorul ajunge batran si tot mai este o legenda, dar doar pentru nostalgici, este tot in Wrestling penmtru ca nu se pricepe la altceva. Dar lucrurile se schimba, sufera un atac de cord si incepe sa simta realiatea cruda a vietii, este obligat sa renunte la Wrestling si infricosat ca moartea este la usa incepe sa isi caute fiica pe care nu a mai vazut-o de foarte multi ani si, in acelasi timp, vrea sa construiasca o adevarata relatie cu o stripteuza cu care a ajuns sa aiba o relatie de prietenie.
Sfarsitul este tragic. Luptatorul realizeaza ca nu poate sa isi schimbe viata, desi fiica lui ii acorda o sansa iar femeia pe care o iubeste se arata dispusa sa il iubeasca inapoi, desi are o slujba normala care sa ii furnizeze cele necesare vietii. Se simte prins in dorinta de a fi din nou pe ring, in singurul loc in care el are controlul, locul in care este iubit si respectat desi asta il va costa viata.
Mickey Rourke si Marisa Tomei fac niste roluri extraordinare, au meritat nominalizarile si toate lauzdele care le-au fost aduse. Un adevarat must see movie.

cineva isi aminteste

Nu sunt un mare fan al Televiziunii romane desi stiu ca, uneori, au programe si filme decente si intr-un fel ce fac ei chiar poate fi numit calitate. Probabil faptul ca e nationala a facut-o uncool, lucru esential printre oamenii care decis sa-si omoare timpul uitandu-se la tv, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.
TVR1 mi-a atras atentia ca stie, ca nu e doar unul acolo care face ce face doar pentru bani sau doar pentru ca nu are altceva mai bun de facut. Vorbesc despre faptul ca isi aduc omagiile cuvenite actorilor, canteretilor, artistilor care nu mai sunt printre noi.
Da, vorbesc de Ion Dolanescu dar nu numai. In seara asta a fost filmul Waking Up in Reno, film in care joaca Natasha Richardson, sotia lui Liam Neeson (Schindler’s List), care a decedat pe data de 18 martie intr-un accident de masina. Acelasi lucru l-au facut si pentru Stefan Iordache, au difuzat Cel mai iubit dintre pamanteni, care este unul din cele mai bune filme romanesti de dupa revolutie.
Nu stiu cat inseamna acest gest dar eu il apreciez si ma bucur ca cineva isi da silinta sa ne aminteasca cine au fost acesti oameni. Mici sau mari, nu conteaza, cineva trebuie sa-si aminteasca si de ei.

Ultima carte citita: Ferma Animalelor

Romanul care a marcat inceperea scrierilor politice ale lui George Orwell. Poveste pentru copii dar si pentru adulti, Ferma Animalelor este un semnal de alarma pe care societatea ar fi bine sa il ia in seama.
Prezentat intr-o forma simpla si destul de comica romanul este extrem de serios si prezinta o ipoteza care este extrem de plauzibila (nu ma refer la animale) care, la inceput, pare o idee geniala dar care, spre sfarsit, ajunge sa fie o adevarata tragedie.
Problema umanitatii este repetitia, nu suntem niciodata pe un tern nou, e acelasi loc si aceeasi problema dar de data asta credem ca o sa o rezolvam si ca nu o sa ne mai afecteze problema asta niciodata. Insa gresim, asa cum am gresit de fiecare data.
Nu exista o politica corecta, una in care chiar sa fim egali si sa putem bebeficia de aceasta egalitate si motivul pentru care nu exista egalitate este chiar asta: nu suntem egali. Nici unul din noi nu suntem persoana de langa, suntem asemanatori dar diferiti.
Poate solutia cea mai eficienta e sa avem libertate totala, sa putem face orice dar deoarece sunt oameni care nu au un comportament normal si fura si omara etc. atunci trebuie sa facem reguli pe care sa le urmam dar acest lucru inseamna ingradirea libertatii iar libertatea ingradita nu este libertate.
Romanul lui Orwell este un exemplu foarte bun despre inegalitate, reguli hotarate, modificate si calcate in picioare. Libertatea este o iluzie si, din nefericire, este singura speranta pe care o mai avem.

Ultima carte citita: Mic dejun la Tiffany

Un microroman simplut, interesant, usor si placut. Cam asa as putea sa descriu cartea intr-o singura propozitie, dar nu as putea sa spun tot ce ar fi important despre ea.
Nu este o carte despre care poti sa spui multe lucruri pentru ca nu este o carte vasta sau o carte care sa aiba numeroase intorsaturi sau simboluri care sa te faca sa le discuti si sa le analizezi. Totusi, este un roman care iti ofera o previzualizare a unuia din cei mai mari scriitori americani si este un foarte bun preambul pentru marea opera a lui Truman Capote: Cu sange rece.
Povestea care este si nu este despre un barbat si o femeie, este de fapt o oglindire a Americii a acelor ani. O vizualizare a contemporaneitatii sociale si culturale dar si un portret al unei fetiscane care doar vrea sa se distreze.
Ca se citeste pentru a vedea cum a fost America si a putea face o comparatie cu ceea ce este astazi, ca este doar un mod placut de a intra in opera lui Truman Capote sau pur si simplu vrei sa citesti povestea atat de comuna dar in acelasi timp atat de speciala a relatiei dintre un barbat si o femeie nu conteaza foarte mult pentru ca oricare ar fi motivul, vei fi pe deplin satisfacut.

Ultima carte citita: Orient, Occident

O carte care reuneste 9 povestiri ale lui Salman Rushdie care au la baza diferenta dintre cultura occidentului si cea a orientului, tema deloc surprinzatoare pentru fanii lui Rusjdie care a aratat de-a lungul anilor o oarecare obsesie pentru cele doua culturi spunand de multe ori ca una din cele mai importante caracteristici ale sale este neapartenenta.
Desigur, neapartenenta lui Rusdie nu este doar cea de spatiu si timp, ea are radacini mult mai semnificative precum cultura si religia, unul din cele mai bune exemple ar fi Versetele Satanice care, lasand la o parte conotatiile religioase, este un roman despre aici si acolo.
Aici si acolo nu reprezinta doar diferenta dintre India natala si Marea Britanie in care locuieste ci reprezinta realitatea si fictiunea, spatii care de foarte multe ori se intersecteaza una cu alta in scrierile lui Rushdie iar cartea de fata nu face exceptie.
Povestirile sunt scurte si au o urma fina de ironie care le face mult mai savuroase. Unele povestiri includ amintiri din copilaria lui Rushdie, altele pur si simplu sunt inventate sau au o inpiratie din diferite intamplari la care a participat autorul.
O carte necesara pentru cei care sunt pasionati de stilul lui Rushdie, o carte care raspunde la cateva intrebari despre autor, stilul pe care il adopta cat si temele pe care le ia in considerare in operele sale.