Ultimul film vazut: The Curious Case of Benjamin Button

Se tot vorbeste despre film de parca ar fi marea senzatie cinematografica a secolului, si nu este. Da, , personajele sunt reale, actorii fac o treaba excelenta, e bine scris scenariul, efetele si machiajul sunt multumitoare. Este un film bun.
Ca e o copie dupa Forest Gump nu ma impresioneaza atat de mult. Bineinteles ca exista asemanari, doar sunt facute de aceeasi echipa, ce motiv sa aiba sa nu foloseasca o reteta care a functionat atat de bine in trecut? Le-a mers, desi sunt asemanari majore, filmul se tine bine de unul singur, lumea nu se uita la el (sa se uita) din cauza ca are anumite similaritati cu Forest.
Chiar si povestea dupa care este inspirat starneste anumite contradictii, ba ca e dupa Strania poveste a lui Benjamin Button a lui Fitzgerald, ba ca e dupa Confesiunile lui Max Trivoli, cui ii pasa? Titlul e dupa o nuvela a lui Fitzgerald, actiunea e despre un timp care se naste batran si moare bebe, multi au mai scris povesti asemanatoare, chiar trebui sa dezbatem neaparat dupa care anume povestioara s-a inspirat?
Brad Pitt face un rol bun, ca de obicei, e un actor bun si o arata de fiecare data, insa nu cred ca va lua Oscar pentru un motiv care il voi dezvalui peste cateva zile. Toti actorii din film fac un rol bun si dau viata personajelor si povestii. E un filmla care chiar poti sa te uiti si sa zambesti sau, daca vrei, sa fii trist, nu prea conteaza. Ceea ce conteaza e ca e un film foarte bun la care merita sa te uiti, desi e cam lung.

Ultima carte citita: Infernul

Opera capitala a literaturii italiene si un esalon al literaturii mondiale si universale. Infernul, prima parte a Divinei Comedii, a fost, este si va ramane una din cele mai citate si inspirationale texte literare din istoria literaturii mondiale.
Pe langa toate laudele care i se pot aduce, atat din punct de vedere literar, religios si multe altele trebuie tinut in minte ca este o carte si nimic mai mult. Motivele pentru care ea a fost scrisa, tehnica, stilistica, simbolistica sunt lucruri esentiale dar nu depasesc valoarea ei literara in ochii unui cititor.
Ideea este fabuloasa si tot textul te tine in fata cartii obligandu-te sa ii acorzi respectul cuvenit. Nu poti trece peste faptul ca e o vizita in infern a insusui autorului carii calauzit de marele scriitor latin Vergiliu. Desi nu e prima vizita literara in Infern (nu stiu alte vizite inafara de cele literare), Homer si Vergiliu facand-o cu mult inainte de Dante, ea este cea mai complexa si detaliata pe care o putem citi astazi.
Personajele pe care Dante le arunca in diferite stadii ale Infernului sunt de cel mai felurite, judecand nu dupa religie sau nationalitate ci dupa calitatea omului, pacatele sunt ceva cu totul si cu totul subiectiv pentru Dante, el nevazand unele lucruri la unii dar o cercetare extrem de amanuntita la altii. De fapt asta si este Divina Comedie, o forma literara de subiectivism, nu am mai intalnit o carte care sa aiba o asemenea incarcatura de subiectivism. Lucru care ma intriga si ma multumeste in acelasi timp, este de netrecut originalitatea cu care ma confrunt privind acele versuri.
Desi sunt destul de multumit de locul pe care anumiti oameni il ocupa in Infern sunt extrem de curios de faptul ca Dante pune in Infern oameni care nu au murit inca. Lucru care nu dovedeste decat originalitatea si subiectivismul de care vorbeam mai inainte, este ceva fabulos. Partea amuzanta e ca Dante pune in Infern doar oamenii pe care el nu ii sufera, Personaje ale antichitatii sau personaje contemporane cu Dante caruia autorului nu ii sunt pe plac se afla, fara discutie, in Infern.
Faptul ca Dante ofera un loc special pentru cele mai importante figuri ale antichitatii este un compromis foarteinteligent care, personal, ma multumeste foarte tare. Faptul ca Vergiliu, Homer, Ulise etc. se afla intr-un loc in afara infernului, intr-un loc numit preinfern, da dovada de respect pentru mentorii sai.
Versificatia este una din cele mai bine realizate din intreaga istorie a operelor in versuri, singurul care, poate, i-ar fi fost un adversar ar fi fost marele poet latin Ovidiu. Vorbind insa de latinitate, Divina Comedie are o importanta fara de margini pentru ca reprezeinta o realiazare edxtraordinara a limbii italiene, ea este cu adevarat opera care realizeaza trecerea de la limba latina la limba italiana, cu Divina Comedie putem spune ca trecem intr-o noua era.
Singurul lucru care m-a nemultumit cat de cat a fost traducerea, desi George Cosbuc este un autor extrem de talentat si ,fara indoiala, un traducator foarte bun, stilistica care el o foloseste incercand, parca, sa dea o insufletire textului, de care el nu are nevoie, este un experiment esuat.