Ultimul film vazut: Transformers

Un film care te amuza de la un capat la altul, cam asta e tot ce poti sa spui despre acest film. Foarte relaxant si placut, te detasezi si pur si simplu savurezi un film bun.
Ideea nu e noua, o stiu inca de la jucariile pe care le aveam cand eram mici, masini care se transforma in roboti. Dar ideea din jurul filmului e ok iar actorii desi sunt foarte tineri joaca bunicel si la unele faze chiar sunt amuzanti.
Povestea filmului, cu Megatron si cu planeta de pe care vin e destul de plictisitoare dar e necesara ca altfel am critica faptul ca nu se spune nimic despre roboti. genul de film despre care stii sigur ca numai un american poate sa il faca, doar ei pot fi atat de maniaci dupa chestiile astea.
Nu e un film genial, nu e un film de oscar, nu e un film care sa te bantuie, e doar un film pe care il vezi, il savurezi si apoi il uiti. atata tot. Si da… Megan Fox e hot.

o simt

Da, o simt, criza isi face efectul: reduceri cat incape. Toata lumea si-a dat seama ca romanul nu mai scoate bani din buzunar, nu are de ce, doar aude la tv ca vine saracie mare si nu trebuie sa cheltuie economiile. Asa ca toate firmele, ca sa nu intre in faliment au bagat reduceri.
Nu sunt reduceri foarte mari, dar e un inceput, va mai urca. numitre firme de pantofi au marit promotia de la 70% la 80%, inseamna ceva. Magazinele de haine vand tot la preturi de nimic.
Pana si marii retaileri de eletrocasnice baga reduceri, super oferte si toate alea, dar si ceva mai special: rate fara dobanda, in 12 sau 20 de luni. Eh, asa mai merge.

Ultimul film vazut: The Transporter

Nu e genul de film la care m-as fi uitat, nici macar interesat nu as fi, nu stiu de ce dar exclud astfel de filme de pe lista mea de filme pe care as vrea sa le vad. Dar filmul asta il am demult in minte, pentru ca intr-un fel a ramas intiparit in mintea mea ca fiind printre primele mele intalniri cu cinematografia.
Nu, nu am inceput sa ma uit la filme incepand cu acesta, departe de asta. Am inceput sa ma uit la filme, in adevaratul sens al cuvantului acum multi ani cand am descoperit in piata un domn care vindea cd-uri piratate. Cand imi amintesc ce bucurie era pe mine cand aveam si eu un furnizor de muzica, filme si jocuri. Asta se intampla acum vreo 6 ani, iar aceea era perioada in care eu faceam marile descoperiri in lumea muzicii, a filmului si a altor lucruri care erau legate de calculator si nu numai. Pana atunci nu stiam mai nimic de actori si filme, ma uitasem la destule dar nu stiam sa le cataloghez in vreun fel.
Printre primele cd-uri pe care le-am cumparat de la furnizorul meu de pirateria a fost si acest film, ce m-a atras la el a fost titlul care ra ambiguu si suna de parca ascundea o adevarat comoara in spatele lui si, bineinteles, recomandarile vanzatorului de cd-uri.
Nu m-am uitat la el, am incercat dar am lasat-o balta cand am auzit franceza din el, nu stiu din ce motiv dar nu ma uitat la vremea aceea la niciun film ce nu era in engleza. Si asa, cd-ul a ramas intr-un colt al colectiei care se marea pe zi ce trece cu alte titluri care mai de care mai interesante si nimeni nu si-a mai amintit de el.
Insa, intr-o seara, vrand sa vad ce film se difuzeaza la tv la ora la care in mod normal se baga filme am vazut titlul filmului si mi-am adus aminte de istoria noastra comuna si m-am decis sa ma uit la el mai mult dintr-o dorinta melancolica decat una de curiozitate, dar asta n-are nicio relevanta.
Filmul este asa cum mi l-am imaginat intotdeauna, tras de par, facut cu cat mai multa actiune posibila pentru a ascunde faptul ca e slabut rau de tot. Efecte speciale explozive in incercarea de a uimi dar esueaza lamentabil, actorii nu sunt nici macar de mana a doua si dau o reprezentatie foarte slabuta.
Impins de amintiri m-am uitat la tot desi in mod normal m-as fi oprit dupa vreo 20 de minute. Nu stiu daca a meritat sau nu, dar nu regret ca l-am vazut, ii datoram macar atat. er totoal e un film ok care iti aduce aminte de filmele proaste cu actori de duzina dar care te amuza, te distreaza cat de cat. Nu trebuie sa gandesti, nu iti largeste orizonturile, nu depui un efort intelectual pentru a-l intelege. ur si simplu te uiti cum un tip se lupta cu raul si pana la sfarsit invinge, alegandu-se cu fata.

si ce daca?

De ce totul trebuie sa aiba un scop? De ce totul trebuie sa aiba o finalitate? Chiar e atat de necesar sa vedem o implinire a creatiei noastre? Nu putem face lucruri doar de dragul de a face?
Intrebari, intrebari. Doar de astea am parte in ultima vreme, probabil pentru ca toti din jurul meu imi dau raspunsuri, dar nu la preocuparile mele, ei imi dau raspunsuri la propriile probleme. Considera ca daca vorbesc despre problemele lor le vor rezolva cumva, vor ajunge cu ele la o finalitate, acel lucru pe care toti il cauta. Ce-ar fi sa ne aruncam toti de pe o stanca? Aia da finalitate.
Totul trebuie sa ajunga la un sfarsit si asta cat mai repede, e imperativ sa se ajunga acolo, nu se poate altfel. de ce satisfactia o ai doar cand termini un lucru si nu in timp ce-l faci? Nu am sa inteleg, nu pentru ca nu pot ci pentru ca nu vreau. Bucuria e in viata, nu in nastere sau in moarte, adica in partea de mijloc.
Ce e si mai trist e ca ma regasesc prin ceea ce scriu acum, un fel de psihologie inversa. Si eu incep lucruri doar ca sa le termin si nu stiu de ce. De multe ma regasesc spunand: Am terminat ceva! Iar imediat dupa o voce imi vine in gand si imi spune: si ce daca?

Ultimul film vazut: The Departed

S-a facut mare valva despre el cand s-a lansat si este considerat o mare capodopera marca MArtin Scorsese. Ceea ce e adevarat si neadevarat in acelasi timp.
E un film bun, te tine ocupat, esti interesat despre ce se intampla dar pe toata durata filmului astepti ceva mai mult, ai senzatia ca vrei ceva extraordinar sa se intample si, din nefericire, nu se intampla. Ramai cu un film bun dar cu nimic special.
O distributie excelenta care da o reprezentatie foarte buna, un scenariu interesant, dar nimic special. Nici marea intorasatura din final despre care se tot vorbea (si pe care eu nu o vad ca pe o mare intorsatura) nu te incalzeste cu nimic.
O fi Martin Scorsese un regizor extraordinar, probabil merita pe bune un oscar, dar nu pentru asta, exista filme ce ii poarta numele care sunt mult mai bine facute si mai interesante.

toleranta: drept sau obligatie?

Sir Salman Rushdie spunea:

La ce bun toleranta daca nu toleram si intolerantii?

Si ma gandeam eu: suntem obligati sa toleram sau toleram doar cand vrem, doar cand ne convine? Libertatea care o avem astazi e dependenta de toleranta noastra sau, de fapt, de intoleranta noastra. Bineinteles ca in cazul lui Rushdie trebuie sa ne raportam la islam, o religie care nimeni nu vreau sa o ia la bani marunti, pentru faptul ca sunt multi ticniti in religia aia si nu e bine sa ne jucam cu ei.
El a facut-o, a platit un pret ce e drept dar a facut-o, asa cum unii americani au avut dreptul sa arda steagul si/sau o copie a declaratiei de independenta, asa si el a pus sub semnul intrebarii adevaraul incontestabil al religiei. Si bine a facut, a dat dovada de curaj si de intoleranta la abuz. Nu poti sa actionezi sub amenintare, nu e corect si nu isi mai are rostul
Pretul, insa, pe care oameni ca Rushdie l-au platit a fost extrem, sa nu poti sa-ti vezi copilul si sa nu poti sa scapi de snetimentul de frica, si toate astea doar pentru ca ai avut curajul sa te indoiesti? Traim intr-o lume trista si nu se prea vede orizontul in situatia de fata.
Si de aia intreb: cum e mai bine, cu toleranta sau fara? Sa toleram sau sa intoleram, si daca toleram: sa toleram si intolerantii?
N.B. Citatul e luat din povestirea La licitatia condurilor de rubin din volumul Orient, Occident de Salman Rushdie publicat de editura Polirom in traducerea Danei Craciun.

Ultima carte citita: The plot against America

Cred ca nu mai are rost sa spun cat de mult imi place Philip Roth. Omul asta e genial, atat prin cum relateaza faptele dar mai ales prin diversitatea ideilor si intamplarilor si, de ce nu, a romanelor sale. Este pentru prima oara cand il citesc in limba engleza si trebuie sa spun ca mi-a placut enorm, desi a avut parte de traduceri foarte bune si variantele in romana de pana acum nu m-au dezamagit deloc.
Complotul impotriva Americii chiar socheaza prin originalitatea ideii sale principale: daca in loc sa castige Roosevelt alegerile, le-ar fi castigat de fapt, Charles A. Lindbergh, un aviator care a fost proprus pentru a candida la presedentia statelor unite si era un antisemit? Ideea este, cel putin, foarte interesanta si m-a captivat inca de la inceput.
Philip Roth isi imagineaza acest scenariu chiar prin ochii sai, a unui mic Philip de doar 9 ani care traieste drama de a avea un presedinte antisemit si de a vedea cum tatal sau si familia sa cat si prietenii si mai toate cunostiintele sale evreiesti incep, treptat, sa devina persecutati de guvernul american care semneaza untratat de neagresiune cu Germania nazista.
Temele discutate in roman sunt fantastice, atat de diverse si atat de originale, atat de bine montate si atat de bine documentate incat te sperie. De la cunostinte foarte ample despre filatelie, la cunostinte atat de vaste despre istorie si politica. Philip Roth creeaza un adevar alternativ, ne arata ce s-ar fi putut fi intampla la un moment dat.
Micutul Philip, personajul principal este sfasiat de evenimentele care se intampla in viata sa, de la determinarea tatalui sau sa fi impotriva noului presedinte, la dorinta fratelui sau de ajuta la integrarea evreilor in societate, la dorintele de a fugi din tara a mamei sale, de sinuciderea vecinului sau, precum si de atitudinea varuli sau care si-a pierdut un picior in timp ce a mers sa lupte impotriva lui Hitler impreuna cu armata canadiana.
The plot against America este un roman care prezinta o istorie alternativa, foarte bine documentata si foarte bine scris. Un talent inepuizabil te insotrste de la primele cuvinte pana la ultima pagina. Nu obosesti citindu-l si nici nu te plictisesti. Un roman fabulos, scris ireprosabil de cel mai mare scriitor american in viata: Philip Roth!

nu imi pare rau

Nu imi pare rau de firmele care acum o duc rau, pentru simplul fapt ca o duc rau din vina lor. Nicio firma din cele care acum sunt amenintate de faliment si tremura ca a ajuns criza si la ei nu este inocenta.
Toti cand au vazut ca le merge bine au inceput sa arunce cu bani in stanga si in dreapta: evenimente, marketing fara folos si multe altele, au pierdut bani.
Cei mai draguti is cei care au vrut sa se imbogateasca extrem de rapid, si desi nu au aveau ratele platite la sediile care le aveau deja deschise, au luat credite din banci ca sa deschida alte sedii. Sedii care, bineinteles, sunt la inceput si nu sunt pe profit, minusul lor fiind acaparat de profitul sediilor mai vechi, care au un profit, sau mai degraba aveau.
M-am cam inselat intr-un articol mai vechi. Vanzarile au inceput sa scada, masiv! Poti sa ii condamni pe oameni? Unii au ramas fara locuri de munca, deci e de inteles, dar marea majoritate nu mai cheltuie din cauza tv-ului. De ce? Pai e simplu, zi si noapte la tv se vorbeste de criza si de cat de rau ne va fi, si peste tot se dau sfaturi oamenilor sa nu mai cheltuie, sa stranga ca vor veni vremuri grele si vor avea nevoie de banii pusi deoparte.
Cu toate astea, nu-mi pasa si nu-mi pare rau. Poate sunt un ticalos dar asta este, multi o merita si n-am de gand sa plang pentru ei si n-am de gand sa le cumpar produsele, cel putin pana nu baga niste reduceri masive.

e criza, nene

Criza afecteaza unele domenii la care nu te asteptai. De exemplu in Targu Mures din cauza crizei, prostituatele au facut o oferta: doua fetite la pret de una. Ba mai au si alte promotii, calculeaza euro la doar 4 lei iar frisca si prezervativele sunt incluse in pret.

Sursa!

P.S. Stiu si eu sa nu cred toate tampeniile de pe site-ul ala, dar stirea a fost mult prea amuzanta!

stereotipuri

Da, exista si fie ca-ti place sau nu si tu faci parte dintr-unul. Toti vrem sa credem ca suntem diferiti, ca nu apartinem niciunui grup, ca suntem originali dar realitatea este alta, toti facem parte dintr-un anumit grup.
Desigur, toti avem ceva special in noi, toti suntem diferiti dar asta nu are absolut nicio relevanta, lucrurile de zi cu zi ne schimba si ne modeleaza pe toti la fel, nici nu poti sa crez cat de mult se aseamana oamenii intre ei.
Da, esti o fata foarte inteligenta care face parte dintr-o familie buna, cu bani si cu respect si cu tot ce vrei, dar daca tu asculti manele, te plimbi in tot felul de fuste scurte, de cizmulite date cu lac, cu unghii de 5 centimetri data cu oja roz si te futi cu 3 tipi diferiti pe saptamana vei fi catalogata curva sau pitipoanca si sa-ti spun drept: asta esti!
Degeaba ne tot mintim in fiecare zi in fata oglindei ca suntem altfel, ca de maine ne vom schimba, ca vom fi diferiti, ca o sa privim lumea altfel, ca nu o sa ne mai lasam influentati de altii, ca o sa renuntam la prietenii care nu ne sunt de fapt prieteni, ca nu o sa mai salivam dupa stiu eu ce star si o sa ne ocupam de chestii serioase, nu o sa tina. Suntem cine suntem si asta e.
Eu am sa vin acasa si am sa ma imaginez in lumea mea fantastica si am sa traiesc acolo pentru ca acolo sunt fericit. Ce-mi pasa mie ca nu e reala si ca exista o cu totul alta lume afara care asteapata sa o descopar? Eu am lumea mea si sunt fericit acolo si nu am sa ma oftic sau am sa neg cand am sa aud stereotipul din care fac eu parte:un visator.